Bariera psihologică: Cum o ridicăm și mergem mai departe

Într-o lume ideală, am fi cu toții niște super-eroi, capabili să înfruntăm orice provocare fără să clipim. Din păcate (sau din fericire?), realitatea e puțin diferită. Avem cu toții un mic paznic interior, o voce precaută care ne șoptește "Ești sigur că vrei să faci asta?" chiar înainte să facem ceva potențial riscant sau inconfortabil. Această voce, dragii mei prieteni, e manifestarea audibilă a ceea ce psihologii numesc "bariera psihologică".

Ce este, de fapt, această barieră psihologică?

Imaginați-vă bariera psihologică ca pe un scut invizibil pe care mintea noastră îl ridică automat în fața situațiilor percepute ca amenințătoare. E ca un sistem de securitate high-tech pentru psihicul nostru, doar că uneori se activează și când vecinul strănută prea tare. Acest mecanism de apărare mental e produsul milioanelor de ani de evoluție, perfecționat pentru a ne ține în siguranță în fața pericolelor... reale sau imaginare.

Bariera psihologică se manifestă în diverse forme:

• Frica de eșec: Acea voce care îți spune "Mai bine nici nu încerci, că oricum n-o să reușești". E ca un antrenor personal, doar că în loc să te încurajeze să faci o flotare în plus, te convinge să rămâi pe canapea.

• Anxietatea socială: Convingerea că toată lumea te judecă constant. Spoiler alert: majoritatea oamenilor sunt prea ocupați să se gândească la propria lor anxietate pentru a observa că ai purtat aceeași cămașă două zile la rând.

• Perfecționismul paralizant: Credința că dacă nu poți face ceva perfect, mai bine nu faci deloc. E ca și cum ai refuza să mănânci pentru că nu poți găti la nivelul unui chef cu stele Michelin.

• Frica de necunoscut: Tendința de a evita situațiile noi sau schimbările. Pentru unii, ideea de a încerca un nou tip de cereal la micul dejun e o aventură la fel de înspăimântătoare ca o expediție pe Everest.

La ce ne ajută bariera psihologică?

Înainte să declarăm război total acestui mecanism de apărare intern, hai să vedem ce beneficii ne aduce. La urma urmei, evoluția nu l-ar fi păstrat dacă nu ar fi avut și ceva utilizări practice, nu?

1. Ne protejează de pericole reale: Uneori, frica e un sfetnic bun. Bariera psihologică ne împiedică să facem lucruri cu adevărat periculoase, cum ar fi să încercăm să călărim un leu sau să ne certăm cu cineva care tocmai a comandat un burger triplu și încă nu a mâncat.

2. Conservă energia: Ne ajută să ne concentrăm pe ceea ce e important și realizabil, în loc să ne risipim resursele încercând să realizăm fiecare idee năstrușnică care ne trece prin cap. E ca un manager de proiect intern care ne spune "Hai să ne concentrăm pe raportul ăla important în loc să încercăm să inventăm o mașină de teleportat".

3. Menține ordinea socială: Imaginați-vă cum ar fi lumea dacă nimeni n-ar avea nicio inhibiție. Ar fi ca o combinație între un episod de reality show și o adunare de pisici turbate. Bariera psihologică ne ajută să menținem un nivel de decență și ordine în interacțiunile noastre sociale.

4. Ne încurajează să fim pregătiți: Anticipând potențiale probleme, ne motivează să ne pregătim mai bine. E ca un părinte interior ușor paranoic care insistă să luăm un pulover în plus "pentru orice eventualitate".

Când bariera psihologică devine o problemă

Deși are rolul său benefic, bariera psihologică poate deveni problematică atunci când începe să ne limiteze în mod nejustificat. E ca atunci când sistemul tău de alarmă începe să se declanșeze de fiecare dată când pisica strănută - util în teorie, enervant și contraproductiv în practică.

Iată câteva semne că bariera ta psihologică s-ar putea să fi devenit puțin cam over-zealous:

• Paralizie decizională: Când te simți incapabil să iei chiar și cele mai mici decizii de teamă că vei face alegerea greșită. "Ce tricou să port azi?" devine o dilemă existențială demnă de un filosof grec.

• Evitarea cronică: Când începi să găsești scuze elaborate pentru a evita situații care te scot din zona de confort. "Nu pot să vin la petrecerea ta pentru că... ăăă... trebuie să-mi spăl peștele".

• Procrastinare excesivă: Când amâni constant sarcini importante, convingându-te că "nu e momentul potrivit".

• Auto-sabotaj: Când subminezi propriile eforturi de a reuși, de teamă că succesul ar putea aduce așteptări mai mari sau schimbări nedorite.

Cum să depășim bariera psihologică (fără să devenim complet nesăbuiți)

Acum că am stabilit că bariera psihologică e ca un părinte super-protector care nu te lasă să te joci niciodată în parc, hai să vedem cum putem negocia cu ea pentru mai multă libertate:

1. Conștientizare: Primul pas e să recunoști când bariera psihologică îți influențează deciziile. E ca atunci când realizezi că ai purtat tricoul pe dos toată ziua - jenant dar e mai bine să știi.

2. Analiză rațională: Întreabă-te: "E frica mea bazată pe ceva real sau e doar imaginația mea fertilă care lucrează overtime?" Uneori, ceea ce pare un munte insurmontabil e de fapt doar o mușuroiul unei cârtiță foarte ambițioase.

3. Expunere graduală: Începe cu pași mici. Dacă ai o frică de a vorbi în public, nu începe cu un discurs la ONU. Poate începi prin a-ți exprima opinia într-un grup mic de prieteni, apoi într-o ședință de la muncă, și așa mai departe.

4. Reîncadrare cognitivă: Schimbă-ți perspectiva. În loc să vezi o prezentare ca pe o oportunitate de a te face de râs, gândește-te la ea ca la o șansă de a-ți împărtăși cunoștințele. Sau, în cel mai rău caz, ca la o oportunitate de a oferi colegilor tăi ceva despre care să bârfească la cafea.

5. Practicarea auto-compasiunii: Fii blând cu tine însuți. Dacă un prieten ți-ar spune că e speriat, nu i-ai spune "Lasă că ești un fricos patetic". Așa că nu-ți spune nici ție asta. Tratează-te cu aceeași bunătate pe care ai oferi-o unui prieten... sau unui cățeluș adorabil.

6. Vizualizare pozitivă: Imaginează-ți succesul în loc să te concentrezi pe posibilele eșecuri. E ca un fel de "fake it till you make it", doar că în mintea ta.

7. Căutarea sprijinului: Vorbește cu prieteni, familie sau un terapeut despre temerile tale. Uneori, doar actul de a le verbaliza le poate face să pară mai puțin înfricoșătoare. Plus, s-ar putea să descoperi că nu ești singurul care se teme că va fi devorat de rechini într-o piscină publică.

Concluzie: Echilibrul perfect între prudență și curaj

Bariera psihologică e ca un termostat intern - utilă când e setată la temperatura potrivită, problematică când e prea sensibilă. Scopul nu e să o eliminăm complet (asta ar putea duce la decizii nesăbuite și posibile apariții în secțiunea de știri bizare), ci să învățăm să o reglăm.

Învățând să recunoaștem și să negociem cu barierele noastre psihologice, putem găsi un echilibru sănătos între prudență și curaj. Poate că nu vom ajunge să sărim cu parașuta mâine (sau poate că da, cine știe?), dar cel puțin vom putea să trecem prin acea ușă metaforică care ne-a ținut pe loc atât de mult timp.

Photo de Chris Slupski sur Unsplash

Fii mereu cu un pas înainte! Abonează-te la pagina noastră de Facebook.