Bacșișul: O istorie despre bani mici și speranțe mari
Este singura tradiție care te face să te simți simultan generos și zgârcit. Află cum am ajuns aici!
Originile misterioase ale bacșișului
În negura timpurilor, când oamenii încă nu descoperiseră farmecul plății cu cardul, a apărut o practică bizară: aceea de a oferi bani în plus pentru un serviciu deja plătit. Nimeni nu știe exact cine a avut această idee strălucită, dar suspectăm că a fost un ospătar obosit care și-a dat seama că zâmbetul lui forțat merită mai mult decât salariul minim.
Legenda spune că primul bacșiș a fost oferit de un faraon egiptean care, impresionat de felul în care sclavul său îi servea berea, i-a aruncat acestuia o monedă de aur. Sclavul, confuz, a crezut că faraonul vrea să joace cap sau pajură și a aruncat moneda înapoi. Așa s-a născut tradiția aruncării monedelor în fântâni pentru noroc - sau poate nu.
Această practică a dus și la apariția primelor accidente de muncă în domeniul serviciilor, când sclavii se împiedicau unii de alții în încercarea de a prinde monedele din aer. Unii istorici susțin că de aici provine și expresia "a alerga după bani".
Bacșișul în jurul lumii: O aventură culturală
Japonia: Insulta supremă
În Japonia, oferirea bacșișului este privită cu aceeași oroare ca și încercarea de a mânca sushi cu furculița. Acolo, a oferi bacșiș este considerat o insultă gravă. Chelerii japonezi sunt atât de eficienți și politicoși încât clienții simt uneori nevoia să-și ceară scuze pentru că nu pot oferi bacșiș. Ei sunt atât de șocați de bacșiș încât s-ar putea să alerge după tine pe stradă pentru a-ți returna banii.
Rusia: Bacșișul ca sport extrem
În Rusia, oferirea bacșișului este considerată un sport extrem. Clienții trebuie să-și cronometreze perfect momentul oferirii, să evalueze starea de spirit a chelnerului și să calculeze procentul ideal, totul în timp ce beau vodcă și recită poezii de Pușkin. Un bacșiș oferit greșit poate duce la priviri glaciale care ar îngheța și Siberia.
Franța: "Le pourboire" sau arta de a fi sofisticat
Francezii, în stilul lor caracteristic, au transformat bacșișul într-o formă de artă. Ei nu "lasă" bacșiș, ei "oferă un pourboire" - literal "pentru a bea".
Italia: "Il coperto" sau taxa de a sta pe scaun
Italienii au rezolvat problema bacșișului introducând "il coperto" - o taxă pentru privilegiul de a sta pe un scaun și a folosi tacâmuri. Practic, plătești pentru că nu ți-ai adus scaunul pliabil și furculița de acasă.
Suma corectă a bacșișului se calculează luând în considerare calitatea pastei, intensitatea gesturilor chelnerului și numărul de "mamma mia" rostite în timpul mesei. Un bacșiș bine oferit în Italia poate duce la lacrimi de bucurie, îmbrățișări pasionale și promisiuni de prietenie eternă.
Statele Unite: Bacșișul sau arta subtilă a șantajului emoțional
În SUA, bacșișul nu mai e opțional, e o obligație morală. Ospătarii te privesc cu ochi de cățel abandonat, iar nota de plată vine adesea cu mesaje pasiv-agresive de genul "Vă mulțumim pentru generozitatea dumneavoastră" tipărite strategic lângă linia de bacșiș.
Europa de Est: Bacșișul ca a doua monedă națională
În unele țări est-europene, bacșișul a devenit atât de important încât există zvonuri că ar putea înlocui moneda oficială. Chelnerii au dezvoltat o a șasea simț pentru detectarea bacșișului potențial, putând să estimeze suma doar din felul în care clientul își drege vocea înainte de a cere nota.
Scandinavia: Unde bacșișul e la fel de rar ca o zi însorită în noiembrie
Scandinavii au decis că bacșișul e prea complicat pentru filozofia lor minimalistă. Au optat pentru salarii decente și prețuri care includ serviciul, lăsând turiștii derutați și cu buzunarele pline de mărunțiș neutilizat.
Psihologia bacșișului: Un studiu al naturii umane
Cercetătorii au descoperit că oamenii lasă bacșiș mai mare atunci când:
- Ospătarul zâmbește (chiar și forțat)
- Ospătarul se prezintă pe nume
- Ospătarul desenează o față zâmbitoare pe notă (două fețe zâmbitoare sunt considerate exces de zel)
- Clientul a băut suficient încât să confunde nota de 5 cu una de 50
Studii recente au arătat că oferirea bacșișului activează aceleași zone ale creierului ca și ciocolata sau câștigarea la loterie. Pe de altă parte, primirea unui bacșiș generos poate provoca o euforie comparabilă cu găsirea unei perechi de șosete potrivite din prima încercare.
Cercetătorii au identificat mai multe tipuri de clienți în funcție de comportamentul lor legat de bacșiș:
- Calculatorul: Își petrece mai mult timp calculând bacșișul decât savurând mâncarea.
- Generosul impulsiv: Oferă bacșiș de parcă ar imprima bani în pivniță.
- Zgârcitul creativ: Expert în a găsi motive pentru a nu lăsa bacșiș. "Apa nu era la temperatura perfectă de 7,5 grade Celsius!"
- Negociatorul: Încearcă să obțină reduceri din bacșiș
Concluzie:
În final, bacșișul rămâne o practică la fel de misterioasă ca originile sale. Este un dans social complicat, un test de matematică și, pentru mulți, o sursă constantă de anxietate.
Indiferent dacă ești genul care calculează bacșișul cu precizie de contabil sau tipul care aruncă un pumn de monede pe masă și fuge, un lucru e sigur: bacșișul continuă să fie subiectul unor dezbateri aprinse, al unor momente stânjenitoare și, ocazional, al unor acte de generozitate autentică.
Photo de Louis Hansel sur Unsplash
Fii mereu cu un pas înainte! Abonează-te la pagina noastră de Facebook.
